Echipă slovaco-poloneză vizează o nouă rută pe Sangemarmar Sar (6.949m) în Karakoram
Un trio slovaco-polonez condus de Marco Schwidergall încearcă să deschidă o nouă rută în stil alpin pe Sangemarmar Sar (6.949m), un vârf rar escaladat din Karakoram, urcat o singură dată în 1984 de o echipă japoneză. Vârful are o prominiență de 1.050m și o cădere impresionantă de peste 5.000m deasupra râului Hunza.
Vârfurile de 8.000m din Karakoram sunt acum părăsite, dar mici grupuri de alpiniști continuă să exploreze piscurile de 6.000m din Pakistan. Un trio slovaco-polonez se îndreaptă în prezent spre Sangemarmar Sar (6.949m), în zona Batura-Muztag, pentru a încerca o nouă rută în stil alpin.
Echipa este condusă de polonezul Marco Schwidergall, care anul trecut a realizat prima ascensiune a unui vârf nenomit de 6.232m în Munții Ghujerab din Karakoram. De data aceasta, s-a alăturat forțelor cu slovacii Richard Nemec și Robert Vrlak. Operatorul de expediție Summit K2 Adventure a declarat pentru ExplorersWeb că echipa va încerca o nouă rută în stil alpin pe latura Batura a muntelui.
Cei trei alpiniști au ajuns în Skardu acum trei zile și vor ajunge în tabăra de bază după un trekking de două sau trei zile din orașul Aliabad, din Hunza. Sangemarmar, cunoscut și sub numele de Sang-E-Marmar Sar, este un vârf rar escaladat, dar cu o estetică remarcabilă, cu creste lungi și un vârf ascuțit. Pe hartă, pare mic în comparație cu vârfurile Batura I și Rakaposhi, ambele de peste 7.000m. Cu toate acestea, are o prominiență semnificativă de 1.050m și o cădere impresionantă din partea Hunza: vârful se înalță cu peste 5.000m deasupra râului Hunza, aflat la doar 15 km distanță.
Vârful a fost urcat o singură dată, în 1984, de o echipă japoneză, pe creasta sud-vestică. Schwidergall, împreună cu Damian Bielecki și Lukasz Muller, au făcut cea mai recentă tentativă (nereușită) în 2024. Acum, echipa revine cu o strategie diferită și o rută nouă pe latura Batura.
Expediția ilustrează o tendință tot mai vizibilă în alpinismul modern: explorarea vârfurilor mai mici, dar mai tehnice și mai estetice, din Karakoram, o alternativă la aglomerația și riscurile de pe giganții de 8.000m. Pentru ghizii montani, astfel de expediții reprezintă un model de planificare meticuloasă, evaluare a riscurilor și adaptare la terenuri necunoscute.
